Asta nu e o mașină. E puțin mai mult.
E drumul care ne duce la bunici de fiecare dată cu bine. E geamul prin care s-a văzut toată România, de la Cluj până la Marea Neagră. E înjuratura pe care a primit-o la prima zgârietură. E toată mobila pe care a dus-o când ne-am mutat. E fiecare ceartă pe care copiii au avut-o în spate și e fiecare emoție pe care o avem când o împrumutăm acum copiilor care au crescut și stau la volan. E fiecare Karaoke pe care l-am făcut pe autostradă. E fiecare război pe programul de radio, când cineva a mutat de pe Magic FM pe Guerrila. E puțin mai mult.
Acum, oricâte amintiri se ascund între cele patru uși e timpul să ne luăm rămas bun. Nu e vorba că nu ne-a plăcut, tot Duster vrem să ne luăm, dar unul mai nou și 4x4.
Cine o cumpără o ia cu tot cu amintiri, sau fără, e ok oricum. Avem o singură dorință, pe lângă 5555 de euro, să o umple și cu alte amintiri și să o ducă să vadă și alte locuri. Da, c-am atât.
A daa, și să schimbe tapițeria de pe scaunul șoferului și să repare julitura de pe aripa față. Cam astea sunt singurele ei imperfecțiuni mari, dar noi nu vrem să recunoaștem, o vedem așa, perfectă.
Gata cu emoțiile, super simplu, puțin-mai-mult-ul înseamnă: