Carte Pictură sau destin. Aurel Băeşu (1896-1928)
Monografia-album, care are peste 200 de pagini (170 de pagini de text şi 36 cu ilustraţii)
circulară prin care cere ca toţi artiştii plastici să fie mobilizaţi la Iaşi pentru a elabora lucrări de artă cu subiecte inspirate din realităţile războiului.
Cel de-al doilea capitol este consacrat portretisticii.
“A. Băeşu ilustrează portretul, pentru care era remarcabil dotat, abordînd un gen, la noi, fără tradiţie îndelungată. Dacă facem abstracţie de portretul votiv al ctitorului din frescele evului mediu românesc – prea îndepărtat, prea standardizat pentru a-l lua ca reper într-o evoluţie a genului în arealul românesc – portetul modern, în sensul în care Europa l-a consacrat, avea la noi în contextul experienţelor plastice ale lui Băeşu, mai puţin de un secol.” (p. 82)
“Mai toate autoportretele artistului sînt tot atîtea spovedanii – cele mai multe dramatice; sînt confesiunile unei vieţi pătrunsă, fără încetare, de o aspiraţie neîntreruptă spre desăvîrşirea unui ideal – cel mai statornic al vieţii sale – plenara sa împlinire prin artă” (p. 99).
Cele care m-au impresionat pe mine în mod deosebit sînt portetele ţăranilor (Moş Parfichi de la Hangu, Ciobanul din Almaş, Portretul de ţăran, Savin de la Dorna) care au ca numitor comun o sobrietate a tristeții ce transcende prin spaţiu şi timp.
Capitolul al treilea este dedicat peisajelor. Peştera Dîmbovicioara, Cernavodă, În faţa casei, Casa lui Ion Creangă, Efect de soare şi multe alte pînze, au fost catalogate şi analizate aici – oferindu-se uneori contextul/cadrul în care au fost pictate. În cea mai mare parte, Băeşu a fost atras de subiecte din mediul rural.